Categorii
Film Foto Video

Trei videoclipuri românești ale anilor 2000 în care Bucureștiul este mult prea liniștit

Este puțin probabil ca, în urmă cu 16 ani, Micul Paris să fi avut tumultul de astăzi, în care majoritatea nu au reușit să se adapteze și să se regăsească. Dacă acum unele dintre videoclipurile românești tind să atingă extremele pornografiei și ale inculturii, iar scenele prezentate se axează mai mult pe agitație, în anul 2000, artiștii prezentau totul într-o manieră mult mai realistă și mai… liniștită. Iată-le pe cele mai semnificative și mai bine încadrate videoclipuri în această categorie.

ANDRE – „O NOAPTE ȘI O ZI”, 2001
Deja celebre pentru succesul avut atunci când nu existau topuri din care să nu facă parte, Andreea Bălan și Andreea Antonescu erau totuși departe de faima și modernitatea actuală. Videoclipul piesei „O noapte și o zi” reflectă realitatea unui București liniștit, dar kitchos. La un moment dat, în spatele celor două apare un afiș cu ele – desigur -, expus într-o opulență mediocră și adăugat în postproducție. Zona de filmare încadrează Centrul Vechi, mai exact Piața Sf. Anton, pe vremea când era încă parcare pentru rezidenții zonei, amenajată după anii ’60. După 2010, spațiul acesta a fost parazitat de betoane cu nemiluita, pentru a defini niște terase unde fosta administrație Sorin Oprescu (2008-2015) a Capitalei să organizeze chermeze. De asemenea, câteva cadre au fost filmate și în Hanul cu Tei, când bodegile nu ocupau curtea interioară – oficial, strada Hanul cu Tei și Parcul Operei, pe vremea când încă era decent îngrijit. Din nou, nelipsitul panou publicitar cu trupa.
POPS – „BUM-BUM”, 2003
Deși a luat naștere într-o formă mai bizară (după organizarea unui concurs tip casting în urma căruia trupa ASIA își alegea o nouă colegă, iar ultimele fete eliminate au fost atât de bune, încât au meritat o trupă proprie… și așa a apărut Pops), trupa Pops a reușit să le capteze atenția iubitorilor muzicii de acest gen. Videoclipul piesei „Bum-Bum” marchează, într-un fel sau altul, influența femeilor în locurile publice asupra trecătorilor. De exemplu, toată acțiunea se petrece într-un mod extrem de simplu: cele patru fete într-un bazar și „infestează” oamenii cu muzică și voie bună, iar totul se transformă într-o petrecere imensă. Ca-n fiecare zi. Zonele de filmare: Calea Victoriei (zona Poliției Capitalei), Pasajul Macca-Villacrosse. Prima apariție a Pasajului Macca-Villacrosse într-un videoclip. Aici, fusese transformat într-un bazar protohipsteresc, cu tarabe și luminițe atârnate ici-colo. Pasajul, acoperit cu sticlă, în formă de potcoavă, a fost proiectat de arhitectul Felix Xenopol și terminat în 1891. Are două ramuri. Cea dinspre strada Lipscani – Pasajul Villacrosse, după Xavier Villacrosse – arhitect catalano-român, arhitect-șef al Capitalei între 1840-1850, iar cea dinspre strada Doamnei – Pasajul Macca, după Mihalache Macca.
HI-Q – „GAȘCA MEA”, 2004
Un lucru bun care a rămas în urma destrămării acestei trupe este faptul că piesele marca Hi-Q încă răsună în casele, în mașinile unora și chiar în cluburi sau la aniversări. Dovada vie a faptului că muzica bună, pe care te poți distra, nu moare niciodată. Scenariul videoclipului „Gașca mea” este unul extrem de simplu: membrii trupei jefuiesc o bancă, iau ostatici, sunt prinși de poliție și băgați la închisoare, dar se mențin extrem de veseli. De ce n-ar fi? Zona de filmare, deși sărăcăcioasă, a fost de impact major – Palatul CEC (interioare), intrarea monumentală străjuită de coloane în Palatul Casei de Depuneri, clădire-simbol a Bucureștiului. Inaugurat în 1900, CEC-ul mare are aspect pur parizian și elemente comune cu Petit Palais din capitala Franței. Trupa Hi-Q e singura care a filmat un videoclip în interiorul CEC-ului. La vremea aceea nu se mai lucra cu publicul în clădire, dar se putea încă vizita. Câțiva ani mai târziu, familia regală a României organiza un dineu aniversar privat pe locul unde se scălâmbăiseră cei de la Hi-Q. În prezent, după transformarea în CEC Bank, accesul nu mai e permis.

porn xxx